Niciodata nu am fost fanul verii, mai degraba apartin categoriilor de oameni care se numest – Omul Iernii. Iarna nu’i ca vara, mi’am imbracat 276 de cojoace pe mine si merg inainte, cazul in care imi este frig. In schimb respir aer proaspat, in caz ca ma supra incalzesc mai scot vre’o materie de pe mine si ma simt ok. Insa vara, macar umbla si fara chiloti ca oricum nu esti scapat de caldura. Aerul e incins, umiditatea – de iti ajunge sa’ti faci un ceai din ea. Absolut nimic (in afara de un condition) nu te salveaza. Daca umbli cu genitaliile goale, frig nu o sa’ti stea, ci mai mult o sa’ti arzi zonele vulnerabile. Asa’ca am ajuns la starea cind a inceput sa ma preocupe si sa ma incadrez in salvarea mediului ambiant pentru a inlatura incalzirea globala. Caci de ceva veri incoace, totul devine mai fierbite si mai anomalic. Ma simt de parca sunt unde’va la ecuator, mai lipsesc sa fie toti negri. Asa’ca sa’mi bag piciorul in multe lucruri dar caldura nu o mai pot suporta si ma apuca un tremurici cind ma gindesc ca asta e abia inceputul a trei luni istovitoare de cladura sado-mazo. Cind dau sa ma culc ma imi inchipui si eu putin imaginea de mai jos, si cu puterea de auto-impunere mai reusesc sa adorm putin.